Cea mai veche așezare atestată documentar este satul Ortiteag, pomenit în documentele medievale la 1335. Îl urmează în ordine cronologică: Dobricionești – 1360, Cacuciu Nou – 1482, Măgești și Josani – 1508 și, în fine, Butan și Gălășeni – 1552.
Cu toate aceste date se poate crede că locuirea în zonă a fost mult mai timpurie, dovadă stând diverse obiecte din piatră cioplită descoperite și datate din epoca neolitică. Localnicii au păstrat multe dintre datinile și obiceiurile străbune, pe care le mai practică încă la anumite sărbători, piese vestimentare vechi și deosebit de valoroase precum și alte obiecte, cântece și dansuri de folclor autentic.