Prima atestare documentara a localității Finiș datează din anul 1291, când apare cu denumirea de Feneș. În acea perioadă localitatea și cetatea erau proprietatea Episcopului de Oradea.
Istoricul localității Finiș este strâns legat de cetatea cu același nume, care este așezată la hotarul satului Finiș, pe vârful unui pisc. În 1661 cetatea cade sub ocupație turcească, care va dura 30 de ani. În timpul ascensiunii imperiului Habsburgic, turcii sunt alungați din cetate de contele Cerbeli, însă înainte de a pleca, aceștia o distrug. După războiul curuților din 1781, austriecii ordonă dărâmarea cetății, deoarece aici au fost constituite baze de operații ale curuților.