FILIALA JUDEȚEANĂ BIHOR
A ASOCIAȚIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA

Comuna Vadu Crișului

Comună membră ACoR din 28.02.2017

Prin HCL nr. 14 din 28.02.2017 comuna Vadu Crișului a devenit membru al Asociației Comunelor din România

Descrierea comunei

Urmele umane pe teritoriul satului își fac simțită prezența încă din epoca pietrei (paleolitic). Mărturie sunt descoperirile arheologice, mai ales din peșterile din zonă, care au scos la iveală vestigii databile până în epoca bronzului. Prima atestare documentară a satului Vadu Crișului este din anul1332.
În cursul Evului Mediu, au existat două localități Vad, una pe malul stâng și alta pe cel drept al Crișului Repede. Până în secolul al XVIII-lea, Vadul de pe malul drept a făcut parte din domeniul cetății Șinteu, mai târziu Aleșd, iar cel de pe malul stâng a aparținut domeniului familiei Telegdi de la Tileagd. Topa de Criș aparținea de Ocolul nobilier românesc al Borodului. Dezvoltarea deosebită a așezării de pe malul drept, poziția sa geografică, l-a determinat pe regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, să declare localitatea oraș liber crăiesc, privilegiu de care nu s-a bucurat nici orașul Oradea (1405).

Monumentul eroilor

Oamenii s-au îndeletnicit cu cultivarea pământului, creșterea vitelor și cu olăritul. Aceasta din urma preocupare este atestată în documente începând cu anul 1639. În veacurile XVIII – XIX, populația este într-o permanentă creștere numerică, Vadu Crișului fiind cea mai mare localitate de pe valea Crișului Repede. Compoziția etnică a fost mereu constantă: circa 65% romani, 33% maghiari și alte naționalități.
Intrarea în folosință a căii ferate, tronsonul Vad-Șuncuiuș, în anul 1870, descoperirea în 1905 a peșterii vestită prin bogata ei în fauna cavernicolă, au dat un nou impuls dezvoltării așezării, care devine și un punct turistic atrăgător. Mulți locuitori ai satului au participat la revolta populară de la Aleșd din 1905, unii fiind uciși, iar alții arestați. Primul război mondial (1914-1918) întrerupe dezvoltarea așezării, mulți fii ai satului căzând eroic pe fronturi pentru o cauză ce le era străină. Detașamentele de secui, în retragere din fața armatelor române care au staționat în zonă, au comis numeroase atrocități pe raza localității, în perioada ianuarie-aprilie 1919, dar mai ales în satul vecin, Birtin.

Moneda aniversară emisă de Carol al II-lea în 1940

Anul 1930 a adus un eveniment care și-a pus amprenta emoțională pentru multă vreme asupra localității. La 6 iunie, în urma pierderii unuia din rezervoarele avionului, a rămas în pană de carburant și a aterizat în marginea satului viitorul rege Carol II, care venea spre București de la Munchen, via Viena. Fata care i-a dat regelui să bea apă din ulciorul de lut, a fost dusă la București, și a făcut parte din suita regală, fiind și model pentru una din bancnotele din acea perioadă. (Interesant că prof. Ioan Godea, fostul director al Muzeului Satului din București, a fost în perioada 1969-1970 profesor de istorie la Liceul din Vadu-Crișului și a stat în gazdă chiar la femeia care i-a dat apă regelui Carol al II-lea). Căruțașul care a plecat cu căruța și a adus rezerve de carburant pentru avion a fost angajat la CFR. Buna primire ce i s-a făcut a determinat apoi o lungă relație de simpatie a suveranului cu locuitorii. Pe locul aterizării avionului s-a construit un monument și ulterior o cazarmă unde aveau loc manifestări cu ocazia zilei regelui. O delegație de la Vadu-Crișului participa în fiecare an la parada de la București. La 8 iunie 1940 cu ocazia aniversării a 10 ani de la revenirea in România, Regele Carol al II lea a emis o monedă de aur de 42 g, cu diametrul de 41 mm, care o reprezintă pe fata care a adus apă regelui, în 6 iunie 1930, la Vadu Crișului. Numele de familie al fetei era Mudura, dar în București ea a apărut cu numele de Modura. O statuie a fetei cu ulciorul cu apă (statuia Modurei) se află și acum la fântâna Modura, la capătul Aleii Restaurației din Parcul Herăstrău. Pentru o scurtă perioadă, până în 1940, Vadu Crișului s-a numit Vadul lui Carol.
Dictatul de la Viena (30 august 1940) a adus pe aceste meleaguri administrația statului ungar. Armatele horthyste au fost primite cu bucurie de populația maghiară (8 septembrie 1940) care a trecut la măsuri de înlocuire a tuturor instituțiilor cu caracter românesc. Al doilea război mondial a afectat puternic viața oamenilor, mulți săteni căzând în lupte departe de casă, dar a avut ca rezultat anularea prevederilor dictatului, armatele române și sovietice intrând în Vadu Crișului și Birtin la 14 octombrie 1944. În retragere, armatele de ocupație ungară au aruncat în aer toate tunelurile de cale ferată și podul peste Criș.
După 1948, regimul comunist s-a impus prin măsuri ce au afectat însăși proprietatea locuitorilor, s-a cooperativizat agricultura, au fost naționalizate toate micile întreprinderi existente în sat. Între realizările acestor ani, pe primul loc se situează înființarea Liceului teoretic, unul din primele în mediu rural (1953), dotat pe urmă cu o clădire modernă dar desființată în 1973 și reînființat în 1990, care a avut și are cadre didactice de mare valoare și care a dat generații de absolvenți ce s-au afirmat pe plan național.
Din anul 1955, peștera Vadu Crișului și cascada cu întreg defileul au fost declarate rezervație naturală, tot în acest an s-a încheiat și electrificarea localității. În 1962 s-a început construirea unui cămin cultural modern, care s-a remarcat apoi prin bogata sa activitate. Ideea de a valorifica creația olarilor locali, precum și dorința de a pune în evidență folclorul zonei a dus în anul 1969 la lansarea unei manifestări devenite apoi tradiție: Târgul de la Vama Sării, ținut de atunci în fiecare an, în prima duminică din luna iunie. El poartă în denumirea sa amintirea locului, a Vadului de pe Criș unde se vămuiau mărfurile între care și sarea în secolele XIII – XV.

Comuna Vadu Crișului este situată în partea de nord-vest a României, în estul județului Bihor, la contactul munților Pădurea Craiului cu Depresiunea Vadului la o distanță de 50 km de Oradea și 100 km de Cluj-Napoca, pe drumul european E60. Este străbătută de râul Crișul Repede având ca vecini: la nord comuna Aușeu, la nord-vest comuna Măgești, la vest comuna Aștileu, la sud-vest comuna Dobrești, la sud și sud-est comuna Șuncuiuș iar la est și nord-est comuna Borod.

Nu are o stemă aprobată prin H.G.

Dorel-Florian COSMA

PRIMARUL COMUNEI

Date de contact:

 Website: www.primaria-vaducrisului.ro
 E-mail: primaria.vaducrisului@cjbihor.ro
 Telefon: +40 259 443 136